Special / ”Au trecut 40 de zile fără Constantin Titi Ionescu. Slujba Parastasului de pomenire a fost oficiată la Biserica Albă din Târgoviște, urmată de slujba de la mormântul din Cimitirul Simuleasa. Titel s-a stins din viață pe 6 decembrie 2019, la vârstă de 83 de ani, nu înainte de a povesti, așa cum numai el știa, o întamplare din fotbalul târgoviștean, cu alți eroi din lumea ”balonului rotund”, între care îi enumerăm doar pe Constantin Tzietzicles, Constantin Motoroiu, Florin Rădulescu sau Vasile Pîrvu-Silade...
Este vorba de ediția 1971-1972, o întâmplare de pomină din retur, ce va conduce la trecerea echipei de la Uzina de Utilaj Petrolier - care finanța formația, la municipalitate, o situație relatată cu mult umor de Constantin Titi Ionescu: ,,Știu că sărbătoream ,,Sfinții Constantin și Elena". Era dupa un meci cu o echipă straină, nici nu mai contează rezultatul, problema era ne-am adunat cu toții la vestitul restaurant ,,Dunărea", de pe centrul vechi, la o petrecere strașnică, în condițiile în care sărbătoriții erau directorul uzinei - Constantin Tzietzicles și Constantin Titi Ionescu. Așa ca după meci, toată secția de fotbal a clubului Metalul, în frunte cu președintele ei - Gheorghe Tănase, cu Tudor Marcel și cu Arsene, dar și cu casierul - un nene Mihai, era prezentă la petrecere. Atmosferă frumoasă, șpriț alb și rece, fleici la grătar, mici si muzică... O parte dintre jucători ne-au văzut la masă, iar dintre ei - Silade Pîrvu s-a dus glonț la Constantin Motoroiu, primul secretar al Târgoviștei - nea Costică, cum l-a știut tot orașul și i-a spus franc: ,,Tovarășe prim-secretar, echipa nu mănânca, dar mănânca toată conducerea. De unde bani? Păi, au furat banii din încasările de la meci!"Si ce sa vezi ?... Și ce să vezi? Nea Costică Motoroiu a sunat la poliția economică, care a ordonat sigilarea birourilor și o anchetă ,,la sânge" pentru a se constata dacă membrii secției de fotbal, în frunte cu... directorul uzinei, petrec și benchetuiesc din sudoarea poporului muncitor! Care au fost constătarile? Reclamație eronată și acuzații nefondate: controlul la bilete a stabilit că săculeții erau depuși de fiecare casier, sumele de bani erau intacte, iar ,,finanțele" erau corespunzătoare biletelor vândute, care aveau cotoarele aferente depuse. Totul era în regulă... Deși noi știam că este așa, nimeni nu a răsuflat ușurat așa cum s-ar putea crede, chiar dacă banii de la petrecere erau de la fiecare dintre noi. Problema era că echilibrat și demn, directorul Constantin Tzietzicles nu a acceptat o asemenea sițuatie umilitoare și a decis ca uzina să renunțe la fotbal. Așa că i-a transmis prim-secretarului că ar fi bine ca orașul să preia echipa, deoarece ,,Upet" refuză să mai finanțeze fotbalul. Iar toți conducătorii formației - sectia de fotbal, să revină la locurile de muncă din fabrica. Atunci, ,,Țiți" - așa cum i se spunea, m-a chemat și mi-a zis: ”Titi, tu rămâi. Nu are rost să pleci și tu. Ocupă-te tu de echipă, ceilalți din sectia de fotbal să renunțe, rămâi tu!"... Și eu eram angajat la uzină, dar... ordinul era ordin, așa că trebuia să-l execut! Atunci s-a început colaborarea cu secretarul primăriei din Targoviste - Florin Rădulescu, iar la insistențele mele s-a pus problema să avem un cantonament pentru echipă, cu o cantină și camere de recreere, în condițiile în care până atunci formația se caza și mânca la Centrul Școlar de lângă Piața 1 Mai. Era iulie 1972... Așa s-a înființat Clubul Sportiv Târgoviște!"...
Dumnezeu, să-i odihnească în pace pe toți cei fără de care fotbalul târgoviștean nu ar fi avut identitate și performanțe!
Gabriel Degeratu
